Selectarea materialelor pentru îmbrăcăminte

Materiale de bază ți materialele auxiliare

     Materialele textile necesare confecționăriii unui produs vestimentar se împart în două grupe: materiale de bază și materiale auxiliare. Materialele de bază formează stratul superior al produsului. În industria ușoară se folosește un sortiment vast de materiale de bază: țesături, tricoturi, blănuri, piei. Acestea se clasifică conform următoarelor criterii:

1. După natura materiei prime:

– materiale din fire naturale

– materiale din fire artificiale

– materiale din fire sintetice

– materiale din fire în amestec

2. După destinație:

– pentru confecţii (rochii, jachete, paltoane etc.)

– pentru uz casnic (prosoape, draperii, cuverturi, lenjerie de pat etc.)

– pentru uz industrial (filtre, țesături ignifuge, impermeabile etc.)

– pentru sport (maiouri, malete, treninguri, costume sportive etc.)

3. După aspect:

– ţesături crude, care nu necesită finisare

– ţesături albite, care au fost supuse operaţiei de albire

– ţesături „uni”, care are o singură culoare – albe sau vopsite

– țesături imprimate, care conțin desene complicate şi o cromatică variată

– țesături cu efecte de culori, obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, formând dungi, carouri sau diferite figuri

– țesături cu bucle, care conțin bucle pe una din părți sau pe ambele părți

– țesături scămoşate, care prezintă un strat de fibre omogen la suprafaţă, pe una din părți sau pe ambele părți;

– țesături cu două feţe, care nu conține vreo diferenţă de aspect dintre față și dos, putând fi folosite pe ambele feţe

– țesături Jacard, care au desene complexe, realizate prin combinarea modului de legare a firelor cu efectele de culori

materiale componenta

     Materialele auxiliare sunt utilizate atât în interiorul, cât și pe fața produsului de îmbrăcăminte. Alegerea materialelor auxiliare se face în funcție de produs, materialele de bază și model. Din categoria materialelor auxiliare fac parte: căptușeli, întărituri, dubluri, furnituri (ațe de cusut, nasturi, copci, capse, fermoare) și garnituri (dantele, panglici, broderii, șireturi, piele, blănuri).

     Căptuşelile au rolul de a dubla detaliile produselor de îmbrăcăminte, mărindu-le rezistenţa la purtare, șifonare, contribuind la păstrarea formei și dimensiunilor lor. Acestea se plasează în interiorul îmbrăcămintei, au suprafaţa lucioasă, ceea ce permite îmbrăcarea ușoară a produsului şi ajustarea acestuia pe corp. Cele mai cunoscute sunt ţesăturile cu următoarele denumiri comerciale:

  • atlazul este o ţesătură lucioasă, are o desime şi rezistenţă mare, ceea ce permite păstrarea formelor detaliilor produsului. Este utilizată la căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei și bărbați (pardesie, paltoane etc.)
  • serjul este o ţesătură de mătase artificială, utilizată pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare (rochii, sacouri, paltoane, pardesie etc.)
  • satinul este o ţesătură de mătase artificială, utilizată, în special, pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei (jachete, taioare, mantouri etc.)
  • satinul vărgat este o ţesătură lucioasă de mătase artificială, de culoare deschisă cu dungi în nuanțe închise, asortate, utilizată pentru căptuşirea mânecilor la sacouri, a vestei şi a beteliei pantalonilor pentru bărbaţi
  • ţesătura golf este produsă din fire sintetice şi se utilizează la pelerine de ploaie, scurte etc.
materiale de baza

     Întăriturile sunt materialele auxiliare care dublează atât unele detalii ale îmbrăcămintei (de exemplu, gulerul sau reverul), cât și părți întregi ale acesteia. Întăriturile măresc rezistența la purtare, la șifonare, ceea ce conferă un grad înalt de confort și favorizează ajustarea îmbrăcămintei pe corp. Întăriturile se obțin din materiale țesute și neţesute, pe suprafața cărora există granule de adeziv (termoadezive sau termocolante) sau fără granule de adeziv (tradiționale).

Din categoria materialelor ţesute, se utilizează:

  • pânza vatir, care se obține din fire groase de bumbac în urzeală și fire de cânepă sau in în bătătură. Aceasta se aplică la întărirea reverelor și a gulerelor, la îmbrăcăminte exterioară.
  • canafasul, care este o ţesătură obţinută din deşeuri de bumbac, bine apretată. Se foloseşte pentru dublarea vatirului la repere, precum fața, buzunarele, mânecile, beteliile de pantaloni etc.
  • pânza tare, care se obține din fire de bumbac, in sau cânepă, și serveşte ca întăritură la jachete, revere etc.
  • rosharul, care are în urzeală fire de bumbac, iar în bătătură fire de păr de cal sau fire artificiale. Se utilizează ca întăritură pentru elementele față ale costumelor.

    Din categoria materialelor nețesute fac parte flizelina, proclamelina, filțul (siuntul) etc. Flizelina reprezintă o compoziție din fibre de bumbac și capron cu o structură omogenă. Proclamelina este o compoziție din fibre de viscoză și nitron cu o structură omogenă. Filțul reprezintă o compoziție omogenă din nitron, capron și viscoză.

     Materialele termoizolante reprezintă materiale textile nețesute care se folosesc la confecționarea îmbrăcămintei exterioare de iarnă și au rolul de izolare termică. Printre materialele termoizolante se enumeră: vatelina, sinteponul, holofiberul, thinsulate-ul, puful natural. Vatelina este un material termoizolant care este folosit la dublarea îmbrăcămintei exterioare pentru anotimpul rece (paltoane, șube) şi se montează între căptuşeală şi faţa produsului. Se obţine dintr-un strat subţire de fibre, consolidat prin coasere, tricotare sau lipire.

g3407

     Aţa de cusut este un material auxiliar folosit la confecţionarea, prelucrarea, asamblarea și finisarea îmbrăcămintei. Ața se alege în funcție de materialul utilizat şi de modul de coasere (manual sau mecanic). Aţa trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

  • ața trebuie să fie dintr-o fibră similară cu cea a materialului folosit (ața de bumbac pentru țesătura din bumbac, ața de poliester pentru materialele din fibre sintetice etc.)
  • finețea firului de ață trebuie să fie similară grosimii straturilor de material folosit; pentru un aspect mai plăcut se recomandă utilizarea unei ațe de cusut mai subțire
  • ea trebuie să corespundă ca rezistență materialului folosit
  • culoarea aței se alege într-o nuanţă mai închisă decât cea a materialului de bază; pentru realizarea cusăturilor decorative, se utilizează o culoare contrastantă

Aţa de cusut se clasifică după următoarele criterii:

După origine:

  • din bumbac;
  • din in şi cânepă
  • din mătase naturală
  • din mătase artificială
  • din fibre sintetice (PES, PA)
  • din fibre în amestec

După fineţe:

  • aţă subţire: Nm 100/3; 85/3
  • aţă de fineţemedie: Nm 60/3; 54/2
  • aţă groasă (pentru materiale groase şi butoniere): Nm 40/4; 54/2/3; 85/2/3; 100/2/3
  • aţă foarte groasă (pentru articole din piele): Nm 40/3; 40/3/3; 54/3
ata2

Contextura aţei de cusut

     Firul este compus dintr-un filament sintetic continuu, cu sau fără elasticitate, cu sau fără torsiune, având un aspect voluminos, care rezultă dintr-o microîncreţire (ondulaţie sau o buclă a filamentului de bază). În funcție de contextura firelor, acestea pot fi răsucite în două, în trei sau pot fi cablate. Direcția torsiunii variază, astfel firele se împart în:

  • fire răsucite spre stânga, în torsiune S
  • fire răsucite spre dreapta, în torsiune Z

     Pentru a evita defectele de coasere și pentru a produce un tighel calitativ, este important să se ia în considerație tipul de torsiune la diverse mașini de cusut industriale. Firele în torsiune Z se adaptează bine la sensul de rotaţie, în cazul croşetării sau la maşinile de cusut industriale. La maşinile cu două ace, în aceeași direcție de rotaţie, un fir va fi torsionat în Z, iar celălalt fir – în S.

     Garniturile sunt materiale auxiliare folosite în scop funcțional sau ornamental. Din această grupă fac parte: dantela, șnurul, colțișorul şi alte articole de pasmanterie. Furniturile folosite pentru încheierea și ornamentarea produselor sunt:

  • nasturii – din material plastic, lemn, metal, os, sticlă, piele etc.;
  • copcile metalice;
  • capsele metalice;
  • cataramele – din material plastic, lemn, metal și os;
  • fermoarele – din material plastic și metal.
  • banda velcro – bandă textilă utilizată ca sistem de închidere a produselor sport, marochinărie.

     Nasturii se întrebuințează la îmbrăcăminte atât în scop funcțional, pentru închiderea și poziționarea corectă a îmbrăcămintei, cât și în scop decorativ. Nasturii pot fi confecționați din:

  • materie primă naturală: sidef, os, corn, lemn, piele, sticlă, ceramică;
  • materiale plastice;
  • metale şi aliaje de metale: oţel, aluminiu, bronz etc.

     Nasturii pot fi de diferite forme și culori, având două, trei sau patru orificii. Pentru a permite fixarea nasturilor manual sau la mașina de cusut, numărul de împunsături de ac pe ţesătură trebuie să fie corelat cu finețea aţei de cusut şi diametrul orificiului nasturelui. În caz contrar, există riscul ruperii aţei în urma efectului abraziv condiționat de marginile orificiului nasturelui.

buttons

     Fermoarul este un accesoriu pentru închiderea detaliilor îmbrăcămintei, format dintr‑un ansamblu de zimţi, numit glisieră, pe care se deplasează un cursor. Una din extremitățile fermoarului este blocată prin limitatoare, iar cealaltă extremitate – printr-un limitator sau sistem de separare, care permite ca ambele părți ale fermoarului să fie total separate după deschiderea lui. Ansamblul compus din banda textilă şi zimţii fixaţi pe ea se numeşte semilanţ, lanțul complet fiind obținut prin îmbinarea celor două părți.

    Benzile textile sunt în general ţesute din fire de bumbac, din fire poliesterice texturate, din amestecul acestor fire (PES şi bumbac). Ele trebuie să fie dimensional stabile, să nu se alungească, pentru a asigura o durabilitate a zimţilor. În afară de robusteţe, culoarea benzilor vopsite trebuie să fie rezistentă, pentru a evita  pătarea produselor în timpul curăţării sau spălării.

fermuoar

     Furniturile sunt materiale auxiliare cu funcţii multiple: măresc rezistenţa produselor, facilitează ajustarea produselor pe corp și sporesc aspectul estetic al produselor. Principalele furnituri sunt:

  • perniţele pentru umeri – semifabricate confecţionate din sintepon, vatelină sau spumă poliuretanică. Acestea se montează în zona umerală, luând forma umărului, ușor arcuită (a);
  • rejansa – o bandă folosită la întărirea şi susţinerea produselor cu sprijin pe talie (b);
  • banda de protecţie – o panglică îngustă, cu un fir de întărire la margine. Se foloseşte pentru protejarea tivului la pantaloni (c);
  • elasticul se produce sub formă de bandă cu lățimea de 0,5-10 cm și este folosit la ajustarea pe corp a unor produse de lenjerie, sport etc. (d);
  • banda de retenţie este o țesătură din material textil ce conține fire aderente. Se aplică la căptușirea beteliilor de pantaloni, pentru a preveni alunecarea acestora pe cămașă (e).
furnituri

Verificarea calității materialelor textile

     Materialele textile necesare confecţionării îmbrăcămintei la comandă sunt achiziţionate de ateliere sau sunt oferite de către client. Atât materialele de bază, cât și cele auxiliare, sunt verificate în timpul recepționării, pentru a determina calitatea și cantitatea acestora. Verificarea constă în controlul aspectului exterior al materialelor, privind tuşeul, uniformitatea culorii, defectele evidente de pe suprafaţa materialului etc. Croitorul examinează fiecare bucată de ţesătură primită, identifică defectele și le marchează cu aţă de culoare contrastantă pe marginea țesăturii. Pe lângă aceasta, fiecare defect se conturează cu cretă sau cu săpun. Materialul cu defecte se aranjează apoi pe masa de croit și se verifică dacă toate elementele produsului vestimentar solicitat se încadrează și dacă lungimea pânzei este suficientă pentru confecționarea acestuia.

     Defectele sunt imperfecţiunile unui produs de îmbrăcăminte, cauzate de pătarea materialului textil sau din diverse alte motive. Acestea pot apărea local, adică sunt defecte vizibile de fir, de confecţie sau de culoare, și se pot întinde pe o porţiune a materialului sau pe toată suprafața acestuia. Defectele se clasifică în:

  • defecte de ţesere sau tricotare, cum ar fi: fire lipsă din bătătură sau urzeală, identificate ca fire trase (duse); îmbinarea greşită a firelor de urzeală sau de bătătură; ochiuri deformate – ochi înclinat de la direcţia sa corectă, de obicei, dreaptă; ochiuri rare – ochiuri la care nu este păstrată desimea necesară; formarea de nopeuri – apariţia de aglomerări de bucle şi capete de fibre încâlcite sub forma unor biluţe pe suprafaţa unui material; biezare – tendinţa unui material textil plan de a se deforma, atunci când este întins liber pe o suprafaţă, prin abaterea de la perpendicularitatea elementelor constituente, respectiv a firelor de urzeală faţă de cele de bătătură, a şirurilor faţă de rândurile de ochiuri;
  • defecte de finisare, de exemplu, neuniformităţi de vopsire locale – porţiuni deschise sau închise la culoare; colorare neregulată; scămoşare și lăţime neuniformă;
  • defecte de ambalare şi transportare, cum ar fi rupturi, pete de ulei, găuri etc.
defecte
defecte1
defecte3