Selectarea materialelor pentru îmbrăcăminte

Curățarea, păstrarea și întreținerea articolelor vestimentare

     Este foarte important ca croitorul să poată oferi clientului informații utile despre tratamentul de întreținere (spălare, călcare, curățarea chimică și uscarea la mașina de spălat), specific produsului vestimentar confecționat. Întreținerea corectă a îmbrăcămintei va contribui la păstrarea mai îndelungată a aspectului inițial al acesteia. La fel de importante sunt aceste cunoștințe și în situațiile în care apare necesitatea înlăturării petelor apărute pe material. De aceea, pentru a evita o posibilă deteriorare a materialului textil, croitorul trebuie să poată determina conţinutul fibros al acestuia și modul caracteristic de utilizare, spălare sau călcare.

     În funcție de culoarea ţesăturilor, se disting: (1) spălarea articolelor albe, (2) spălarea articolelor monocromatice și (3) spălarea articolelor colorate.

Produsele vestimentare de culoare albă pot fi spălate la temperaturi înalte. Cele din materiale vopsite într-o culoare (care nu se decolorează la spălat) pot fi spălate în același mod ca și articolele albe, dar se spală de obicei la temperaturi mai scăzute. Produsele vestimentare din materiale colorate (articolele vopsite), care se decolorează la spălat, nu se recomandă a fi spălate împreună cu articolele albe.

launderette-1453315_1280

    Eliminarea petelor se efectuează cu ajutorul produselor de albire și oxigenare. Tratarea cu hipocloriţi alcalini a fost considerată multă vreme ca cea mai sigură metodă de îndepărtare a petelor. Îndepărtarea petelor se realizează numai în cazul, când acestea rămân după spălarea produsului de îmbrăcăminte sau în cazul, când spălarea produsului este strict interzisă. Este important să se folosească un solvent potrivit pentru orice produs vestimentar, deoarece fiecare fibră reacţionează diferit la același solvent. Tratarea cu soluţii de hipoclorit alcalin este recomandată pentru albirea ţesăturilor din fibre vegetale, dar este interzisă pentru ţesăturile din fibre de origine animală (lână sau mătase), precum şi pentru marea majoritate a fibrelor sintetice, deoarece la îmbibarea lor cu soluţii de hipoclorit acestea se îngălbenesc. În cazurile în care este permisă folosirea soluţiilor de hipoclorit, este necesară respectarea riguroasă a recomandărilor indicate pe ambalajul produsului chimic. Dacă totuși nu este permisă folosirea acestora, pot fi utilizate doar produse sigure care nu decolorează. În cazurile când nu este permisă folosirea substanțelor chimice, este preferabil ca eliminarea petelor să fie efectuată la unităţi specializate de curăţare a hainelor, evitându‑se în acest mod o deteriorare posibilă a produsului vestimentar.

shop-1746866_1280

     Un exercițiu util, pentru îmbogățirea cunoștințelor despre selectarea tratamentului de întreținere corespunzător diferitor tipuri de materiale textile, este studierea etichetelor de pe produsele vestimentare achiziționate în magazine. Etichetele de ingrijire ale hainelor oferă un scurt ghid despre modul de utilizare, spălare și călcare, care prezintă următoarele simboluri:

simboluri

     Aceste semne au fost introduse pentru prima dată din iniţiativa Asociației Internaţionale pentru Etichetarea Textilelor (GINETEX), după care au devenit semne convenţionale internaţionale.

SIMBOLURI

Parametrii tratamentului umidotermic

     Tratamentul umidotermic este procesul de prelucrare a confecţiilor textile, în condiţii de temperatură, umiditate, presiune şi timp. Tratamentul umidotermic se realizează pe tot parcursul procesului de confecţionare.
     Umiditatea (W) este cantitatea de apă necesară materialelor în procesul umidotermic. Sub influenţa vaporilor de apă și a căldurii, fibrele ţesăturii trec din starea solidă sticloasă în stare supraelastică, ceea ce favorizează executarea călcatului. Cantitatea de apă se stabilește în funcţie de natura materialului, de higroscopicitatea acestuia, precum şi de specificul operaţiei de prelucrare (operaţii de călcat, operaţii de întindere, operaţii de aburire și operaţii de presare).
     Temperatura (t⁰C) este determinată de natura ţesăturii, felul operaţiei (dacă se calcă direct cu fierul sau se utilizează o pânză protectoare), timpul şi presiunea de călcare. De exemplu, dacă se calcă fără pânză protectoare, temperatura fierului sau a presei trebuie să fie mai mică; dacă se foloseşte o pânză protectoare, temperatura este mai mare.
Pentru materialele din fire sintetice, t° se stabilește în funcţie de compoziția fibroasă. În general, acestea se expun la temperaturi mult mai scăzute decât fibrele naturale. Cu cât procentul de fibre sintetice este mai mare, cu atât temperatură trebuie redusă cu ajutorul termoregulatorului.
     Regula generală la întreţinerea materialelor textile (spălarea, călcarea) este selectarea temperaturilor sub valorile recomandate, pentru a evita degradarea acestora. Fibrele expuse la temperaturi mai mare decât cele recomandate încep să se plastifieze ori să se descompună, de aceea temperatura de lucru trebuie să fie mai mică decât cea indicată.
     Presiunea (p) este forţa de presare pe suprafața materialului, care urmăreşte modelarea produsului și alungirea anumitor porţiuni de cusătură. Presiunea pe unitatea de suprafaţă este stabilită în funcţie de modul cum se efectuează operaţia de călcat (manual sau cu ajutorul presei) şi de tipul operaţiei (presat canturi, gulere, cusături etc). În funcție de operațiile de prelucrare, valorile presiunilor variază.
     Durata (T) este perioada de timp pe parcursul căreia materialele sunt expuse la tratamentul umidotermic. Durata este determinată de complexitatea operaţiilor de prelucrare, tipul materialului şi al compoziţiei fibroase.