Pregătirea croitorului pentru activitatea profesională

Funcțiile și clasificarea îmbrăcămintei

     Îmbrăcămintea reprezintă totalitatea de produse vestimentare purtate de om (lenjerie de corp, cămașă, rochie, sacou, ciorapi etc.), îndeplinind un spectru larg de funcții. În primul rând, este un mijloc de acoperire și protejare a corpului. Odată cu evoluția societății și progresului tehnic, vestimentația a căpătat un rol estetic și de afirmare a personalității.

Stilurile vestimentare în modă

     În moda secolului al XX-lea s-au format și s-au stabilit ferm următoarele stiluri vestimentare de bază: clasic, romantic, sport, eclectic și folcloric.

     Stilul clasic a început să se formeze la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a definitivat către anii ’30 ai secolului al XX-lea. Îmbrăcămintea de stil clasic este elegantă, rafinată, modernă, are linii simple și curate, croială laconică. Hainele urmează linia corpului sau sunt fluide, niciodată mulate sau transparente. Stilul clasic se distinge printr-o gamă cromatică delicată, unde predomină culorile uni. Îmbrăcămintea se confecționează din țesături calitative, fine și nobile, cum ar fi lâna pură, mătasea, inul, precum și din țesături artificiale, asemănătoare la proprietăți cu țesăturile naturale.

fig_4_1

    Vestimentația clasică nu se demodează niciodată, demonstrând că poate persista de-a lungul anilor. Din piesele-cheie fac parte jachetele, vestele, cardiganele, completate cu fuste stricte de diverse croieli, pantalonii clasici și fustele-pantalon. Accesoriile caracteristice care completează îmbrăcămintea clasică sunt cravatele, eșarfele, pălăriile și accesoriile „masculine” (butonii, acele pentru cravată etc.).

    Stilul romantic este unul dintre cele mai feminine și delicate stiluri vestimentare. Îmbrăcămintea se caracterizează printr-o combinație de culori liniștitoare, imprimeuri florale, buline sau forme neregulate. Hainele în acest stil au forme fluide, croieli care accentuează talia și decolteul, linii rotunjite, ornamente tip volănașe, volane, jabouri, dantele, broderii etc. Cele mai des utilizate materiale sunt țesăturile ușoare, transparente, plastice (mătase naturală, șifon, catifea, viscoză), dar și țesăturile rigide care oferă volum (brocart, atlas, capron etc.). Gama cromatică variază de la culori deschise, pastelate, până la culori aprinse, saturate. Accesoriile sunt delicate, dar extravagante: diamante, eșarfe de mătase, corsaje de flori, perle, bijuterii vechi, broșe.

fig_4_2

     Stilul sport a început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a apărut pentru prima dată îmbrăcămintea destinată practicării sportului. Aceasta se distinge prin capacitatea de a asigura libertatea mișcărilor, ceea ce a influențat liniile din vestimentația sport, care pune accent pe confort și mai puțin pe silueta feminină și frumusețea ei. Este vorba de un stil sport elegant, ce reprezintă o ținută ideală pentru cluburi, nu neapărat pentru orele de antrenament sportiv. 

    Îmbrăcămintea în stil sportiv se produce, de regulă, din fibre naturale și în amestec (bumbac, in, lână, mai rar – mătase). Gama cromatică este foarte variată – culori aprinse, vii, contrastante. Pentru stilul sportiv este caracteristică  și  utilizarea furniturii „atractive”: buzunare aplicate, fermoare, capse, nasturi metalici, epoleți, centuri, fermoare cu dantură metalică etc. Piese-cheie: tricouri simple, salopete, rochii blazer, pantaloni largi cargo, pantaloni din jerse, hanorace, pantofi sport și balerini.

fig_4_3

     Stilul folcloric a început să se manifeste în moda contemporană la începutul secolului al XX-lea, fiind inspirat din costumele tradiționale ale diferitor popoare. Principalele trăsături sunt simplitatea, croiala rațională, formele simple, dreptunghiulare și trapezoidale, precum și ornamentarea abundentă. Țesăturile utilizate au culori naturale, care depind de specificul național. Îmbrăcămintea în stil folcloric se completează cu accesorii tradiționale: bijuterii etnice, eșarfe, marame, diverse acoperământe pentru cap, încălțăminte tradițională etc.

     Grație tendințelor folclorice, în dulapurile moderne a intrat cu pas sigur o gamă largă de piese vestimentare, de exemplu, poncho-ul mexican, fusta scoțiană kilt, vestele și bluzoanele specifice tradițiilor orientale, centurile late cu șireturi, ia romanească, bubu-urile africane, saboții olandezi.

Portul Popular Românesc

     Portul popular reprezintă unul dintre cele mai importante elemente culturale și istorice ale poporului nostru. Acesta a fost prezent în cele mai importante momente din viața fiecărui om de rând, atât în clipele fericite, dar și în cele mai grele momente. Costumul popular sublinia prin ornamente diferențele de vârstă, ocaziile şi starea socială. Meșteșugul costumului popular era transmis din generație în generație, de la mamă la fiică. În trecut, fetele nu se măritau până nu știau să țeasă și să brodeze costume populare.

    Elementul primar al costumului popular este cămașa, purtată atât de bărbați, cât și de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. În partea de jos, bărbații purtau ițari, în timp ce femeile purtau fota sau catrința – piese care acoperă corpul de la talie în jos. Ele se confecționau din lână curată sau lână cu fire de bumbac. Fota este formată din două bucăți de stofă care acoperă partea din față a corpului și pe cea din spate, fiind țesută cu dungi colorate orizontale. Aceasta era purtată mai mult de fetele tinere din satele moldovenești din nordul Moldovei şi din regiunea Cernăuți, Bucovina. Mai răspândită şi potrivită pentru toate vârstele, este cătrința dintr-o singură bucată de ţesătură dreptunghiulară (1,6 x 0,8 m), cu care femeia îşi acoperă corpul de la talie în jos. Catrința se prindea la talie cu o chingă lungă până la 3-4 m. În timpul sezonului rece, țăranii purtau peste aceste veșminte sarica și bundița, confecționate din piele de animale, și căciula specifică strămoșilor noștri daci. 

      Decorul iei este compus din următoarele elemente de bază: altița (o bandă lată, bogat decorată pe mânecă, care este elementul definitoriu al modelului și nu se repetă în nicio altă parte a iei), apoi încreţul o fâșie brodată de o singură culoare deschisă, cuprinsă între altiță și râuri (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci), apoi bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material). Ia naţională este cea mai decorativă piesă vestimentară purtată de femeile de orice vârstă, fiind înfrumusețată prin diferite tehnici ale broderiei. Aceasta se broda îndeosebi „în cruciuliţă” şi mai puţin „neted pe fire numărate”, separând motivele decorative, vegetale sau geometrice, în segmente înguste, pe care se aplica broderia plină şi netedă. 

fig_4_6

     Croiala cămășii constă din dreptunghiuri (pieptul, spatele, mânecile, fig. 4.5). Cea mai timpurie formă de cămașă a fost cămașa de tip tunică, croită de-a întregul, având numai o tăietură unghiulară, pătrată sau rotundă la gât. Cămașa avea mâneci lungi, se înfrumuseța la gât și jos la mâneci cu un desen geometric simplu sau vegetal stilizat. Partea de sus a cămășii, piepţii, se făceau dintr-o ţesătură mai bună şi mai subţire, iar partea de jos, poalele, dintr-o pânză de cânepă sau in.

IE_croiala

     Astfel, ia și fiecare element al ei – încrețul, altița, râurile, ornamentele – sunt mesaje strămoșești, reprezentând istoria şi povestea neamului nostru, pe care ar trebui să le putem descifra. Iile “cu spic” erau purtate la nunţi. Alte modele cunoscute sunt cele cu garofiţă, cu creasta cocoşului, dar şi cu flori de măr, lalele, bujori, trandafiri, chiar şi cu ghimpi, pe plan secund fiind modelele geometrice. Următoarea imagine prezintă un ghid al semnelor cusute pe iile tradiționale. 

semnele cusute

      În ultimul timp, costumul popular se bucură de o popularitate tot mai mare, fiind îmbrăcat nu doar la sărbătorile naționale, ci și la nunți, botezuri, festivități de importanță locală. Au apărut de asemenea sărbători care au drept scop promovarea bogăției valorilor tradiționale și a semnificației mesajelor încifrate în simbolurile care se regăsesc pe costumul tradițional. Astfel, începând cu anul 2013, Ziua Universală a Iei se sărbătorește pe 24 iunie, odată cu Sânzienele. Aceasta a devenit în scurt timp un eveniment de semnificație globală, fiind sărbătorit în peste 50 de țări ale lumii. Începând cu anul 2015, Ministerul Culturii din Republica Moldova a desemnat a patra duminică a lunii iunie ca Ziua Portului Popular.

     Portul popular, în special țesătura magică și croiala deosebită a iei românești, este și o sursă de inspirație pentru artiștii şi designerii vestimentari din întreaga lume. Astfel, Yves Saint Laurent, în colecția sa din 1981, a lansat pe podium ia româneasca, care a rămas până în prezent un punct de referință în creația designerului. Alte nume celebre, cum ar fi Jean-Paul Gaultier, Emilio Pucci, Dolce & Gabbana, Tom Ford, Alber Elbaz, au lansat colecții ce conțin motive tradiționale sau broderii din portul tradițional românesc.

     Ia a devenit o sursă de inspirație și pentru designerii români: Valentina Vidrașcu, Alina Bradu, Dorin Negrău și Sandra Galan. Creațiile vestimentare create de aceștia readuc în atenția publicului calitățile artistice ale iei, dar într-o variantă modernă. De exemplu, Valentina Vidrașcu a creat numeroase colecții inspirate de portul tradițional și simbolurile acestuia, prezentând femeia modernă, sigură pe ea, care apreciază detaliile lucrate manual și țesăturile fine. Colecțiile semnate de Valentina Vidrașcu promovează, de asemenea, piese vestimentare precum catrința, bundița, brâul din macrame, centura.

     Destul de frecvent se face remarcată combinarea de diverse stiluri vestimentare, chiar contrastante uneori. În modă acest fenomen se numește tendință eclectică/difuză. Îmbrăcămintea în stil eclectic se distinge printr-un mix uimitor de culori, materiale și texturi. Există stiluri care se îmbină natural într-o ținută originală și sofisticată. De exemplu, îmbrăcămintea în stil clasic se combină organic cu cel romantic și sport. O bluză romantică îmbrăcată cu un costum cu linii stricte va înfrumuseța aspectul exterior al femeii și îi va scoate în valoare feminitatea. În același timp, nu va mai rămâne nimeni uimit de asortarea sacoului clasic cu blugi, pulover și maiou. Un asemenea compleu poate fi recomandat pentru lucrul în oficiu, în cazul în care activitatea profesională nu deține un caracter oficial.

fig_4_3

     Cunoștințele despre stilurile de vestimentație și tendințele modei sunt indispensabile activității profesionale a croitorului. Acestea îi vor permite să recomande modele care vor corespunde armonios cu tendințele modei și personalitatea clientului.