Pregătirea croitorului pentru activitatea profesională

Coordonarea culorilor

     Pentru a crea o ținută elegantă și atractivă din punct de vedere compozițional, este necesară căutarea celei mai potrivite forme, corespunzătoare unui corp proporțional. Există o varietate de procedee compoziționale care avantajează silueta, creând o ținută echilibrată și armonioasă. Coco Chanel afirma: “Moda este o arhitectură. Totul este o chestiune de proporții.” Alegerea și combinarea culorilor materialului în procesul de confecționare a vestimentației poate fi un instrument de corectare a formei și conturului corpului, precum și un instrument valoros de înfrumusețare și înviorare a îmbrăcămintei confecționate. Hainele care conțin culori deschise creează o iluzie optică de mărire, iar cele de culori închise creează impresia de înălțare și subțiere. O ținută vestimentară prea monotonă și rece din punct de vedere coloristic obosește, în timp ce varietatea excesivă a culorilor poate ruina ținuta.
    Cu cât modelul unei piese vestimentare este mai simplu, cu atât mai multă importanță capătă coordonarea culorilor materialului. O armonie coloristică echilibrată poate fi:

monocromă (o combinație de nuanțe diferite ale aceleiași culori)
policromă (o combinație de mai multe culori)

     Coordonarea culorilor se bazează pe principiul că culorile au asocieri naturale, care intensifică sau diminuează forța nuanței lor. Această regulă are la bază cercul cromatic, elaborat de către Johannes Itten, teoretician și pictor care  s-a ocupat de studiul culorilor. Cercul cromatic cuprinde:

  • 3 culori primare (roșu, galben, albastru), care nu sunt create prin combinarea altor culori şi au cel mai înalt grad de strălucire (fig. a);
  • 3 culori secundare (oranj, verde, violet), care se obțin din amestecul a două culori primare (fig. b). De exemplu, prin combinarea culorii galben cu roșu se obține culoarea oranj.
  • 6 culori terțiare (galben-oranj, roșu-oranj, galben-verde, albastru-verde, roșu-violet, albastru-violet), care se obțin din amestecul dintre o culoare primară și culoarea secundară alăturată (fig. c). De exemplu, prin amestecarea culorilor albastru și violet va rezulta culoarea albastru-violet.
colourwheel

    După efectul pe care îl produc, culorile pot fi calde sau reci. Culorile calde sunt: galben, galben-oranj, oranj, roșu-oranj, roșu și roșu-violet. Cele reci sunt: violet, albastru-violet, albastru, albastru-verde, verde și verde-galben. Albul și negrul sunt considerate nonculori, întrucât ele nu conțin pigmenți cromatici. Albul este, de fapt, absența totală de culoare, combinată cu un maximum de luminozitate, pe când negrul este format din amestecul tuturor culorilor cu un maximum de întunecime. Aceste două nuanțe pot fi adăugate oricărei combinații cromatice, unde albul are tendința de a scoate în evidență culorile asortate, în timp ce negrul le ia din stridență.

Print

     Conform cercului cromatic, se pot obține câteva tipuri de scheme de culori:

Schema de culori complementare (fig. a) include culorile care se află în părți opuse ale cercului. De exemplu, roșu și verde. Această schemă de culori permite alegerea unor combinații îndrăznețe, deoarece culorile se evidențiază reciproc, creând un contrast puternic. Totuşi, folosirea culorilor complementare în exces creează un efect vizual deranjant ochiului. Se recomandă folosirea cu măsură a culorilor prin alegerea unei culori de bază, cu o prezenţă mai mare, şi a unei culori complementare, care are rolul de a o scoate în evidenţă. La fel, pentru a echilibra acest contrast puternic, se folosesc culorile acromatice (alb, negru) sau nuanţele de bej, crem, maro și gri deschis.

Schema de culori analog (fig. b) prevede utilizarea câtorva (3-4) culori vecine, care se află una lângă alta pe cerc. De exemplu, verde-galben, verde și verde-albastru. Această schemă ajută la crearea unei ținute armonioase și liniștitoare, pentru că trecerea de la o culoare la alta se face gradat. Se recomandă utilizarea proporționată a culorilor – o culoare care domină și două culori complementare cu o pondere mai mică.  

    Schema de culori complementar divizate (fig. c) este o variantă de combinare, în care baza triunghiului este folosită pentru a selecta două culori analog, iar vârful ascuțit selectează o culoare complementară celor două culori alese. Această combinație cromatică se bazează pe dominanță și contrast. Totuși, se formează un contrast mai puțin puternic decât în cazul culorilor complementare, pentru că cele două culori analog se armonizează reciproc.

colourwheel1

Utilizarea desenului liniar

    Un alt procedeu compozițional este utilizarea unui desen liniar, în care liniile au diverse înclinări, dimensiuni și locuri de aplicare, are efecte optice care pot avantaja silueta. Astfel, liniile diagonale, poziționate corect, pot crea impresia că o persoană pare mai înaltă, mai scundă, mai subțire sau mai plină, că are un aspect armonios. Imaginea de mai jos prezintă modul în care direcția liniilor diagonale determină mărimea și forma îmbrăcămintei. Modelul A pare mai înalt și mai subțire decât B, iar B pare mai înalt decât C. Astfel, cu cât mai lungi sunt drapajele diagonale ale materialelor, tăieturile și cusăturile diagonale, cu atât mai mare este efectul de subțiere și alungire.

LINII DIAGONALE

     Aplicând acest principiu de iluzie optică la croirea fustelor, de exemplu, va rezulta efectul dorit asupra aspectului siluetei. O fustă ușor evazată este mai grațioasă atât în poziție statică, cât și în mișcare. Fustele scurte și strâmte se ridică deasupra genunchilor, iar fustele prea lungi sunt incomode la purtare îndelungată.  

     Liniile diagonale pot alungi sau scurta silueta atât prin linia de croială, cât și prin contextură sau culoare. Pentru siluetele mici se recomandă croieli cu tăieturi verticale, gulere ridicate, decolteuri mici, țesături sau tricoturi cu dungi verticale care dau impresia de alungire a siluetei (fig. a, b). În schimb, silueta înaltă trebuie întreruptă prin linia de croială sau prin contextură. Rochia cu talie bine marcată, costumul pantalon sau taiorul scurt sunt potrivite siluetelor înalte (fig. c). Cu cât sunt mai groase liniile, cu atât persoana va părea mai mare în lățime; cu cât sunt mai subțiri liniile, cu atât efectul de subțiere și alungire va fi mai pronunțat (fig. d-g).

fig_7_4

Utilizarea centrului compozițional

     Un alt procedeu este crearea unui centru compozițional. Centrul compozițional reprezintă un element de bază al ținutei, care atrage imediat atenția. Centrul compozițional poate fi obținut cu ajutorul culorii (alegerea unor culori contrastante), a unei forme neobișnuite, a unui element decorativ etc. De exemplu, dacă se dorește amplasarea centrului compozițional în partea inferioara a ținutei, atunci partea superioară va fi concisă și simplă, iar fusta va fi garnisită cu volane mari sau broderii. Astfel, centrul compozițional devine un element care armonizează toate celelalte elemente ale ținutei.

pic